Sunt ok…:|

Uneori am impresia ca-l iubesc mai mult decat pot duce…alteori nu ma misca nimic din tot ce face (sau cel putin asa imi place sa cred )…nu vreau sa-l mai stiu niciodata atat de trist precum l-am simtit aseara…I-am promis ca o sa-l astept cat va fi nevoie..si iar promisiuni peste promisiuni din ambele parti; dar oamenii se schimba si uita….de asta ma tem .

Pur si simplu il ador .Si asta e singurul lucru care ma alina …

In rest , sunt confuza , am mai zis’o …. Ce ti-e si cu prietenii astia ! Te resping, apoi vin la tine ca si cum n-ar fi facut’o niciodata ! 

Cum zicea si Paler …->>:”Ceilalti lupi m-ar sfasia ,daca ar sti ca urletul meu, e in realitate , un plans “ ….

 

 

 

Sunt ok ..

:-<

Blogul este locul in care  ma opresc de fiecare data cand nu mi-e bine . Nu am inteles  de ce o fac , in mare parte doar atunci cand mi-e greu….si incerc sa scriu ce simt , cum simt ,cand simt… dar raman multe nespuse …                                          

 Ma simt inferioara celor pe care ii iubesc atat de mult..Nu stiu ce tot am … Nu as putea spune ca tot ce vad , si tot ce aud ma lasa rece …pentru ca m-as minti singura , din nou…Dar mie mi-e mai usor sa plec atunci cand simt ca nu mai e nevoie de mine decat sa incerc sa ma conving ca nu sunt in plus .Nu o sa fiu “secundul” nimanui , clar …si prefer sa ma abtin de la alte comentarii .

In rest…acelasi praff…devin tot mai confuza si mai contrariata … dar nu e culpa nimanui … E vina mea ca nu stiu cand trebuie sa ma opresc……………………………………………………………………..                                       

Am invatat ca e atat de simplu sa cazi in propria capcana !!!! Am obosit sa-mi caut loc….

-

Starile lui de confuzie ma aduc pe mine cu picioarele pe pamant. Nu am voie sa visez atat de mult …

Nu am inteles nicio clipa de ce mi se intampla mie toate astea..sa stiu sigur ca nu e bine pentru mine , dar pur si simplu sa nu ma pot impotrivi . Mi-am tot promis ca nu o sa  mai fiu confuza . Dar el stie sa intervina exact atunci cand incep sa ma resemnez . Nu cunosc motivul pentru care ma bufneste plansul asta idiot…nu stiu nici macar unde au disparut sentimentele alea de care ma simteam coplesita pana acum . Nu reusesc sa-mi inteleg atitudinea asta capricioasa….

 

…mda….nici nu apuc bine sa termin ceea ce aveam de zis…k el intervine iar..si eu ma las furata din nou de iluzii…<<<   Ce-mi face mie omul asta de ma intoarce mereu din drum ?! …. <<>>>><<><<<~~~““““

Sunt franta … somn de voie si atat…

 

                       [Ce scris dezordonat ! ]

Nu exist !

Mi se intampla sa cred ca am mai trecut prin unele lucruri care se deruleaza in prezent, doar pentru ca am sentimentul ca stiu ce urmeaza. Mi-e exact ca si cum as gasi familiara expresia pe care o zaresc intamplator pe strada, desi n-am mai vazut’o niciodata. Si de asta ma tot lovesc in ultimul timp. Mi se atinteste privirea fix asupra cuiva si am impresia ca odata m-am lovit de existenta ei/lui desi n-am avut nicio treaba cu respectiv(a)ul . Cineva ma intreba :”E totul ok ? ” Iar eu zambeam rusinata: “ priveam in gol…atata tot”…nimic mai fals… Ce or gandi bietii oameni ?…      Pe de alta parte ma simt tot ma straina celor cu care stiu ca am avut de-a face.De ce asa ?

Ma deruteaza cei care imi judeca faptele doar pentru ca, actualmente nu se regasesc intr-o situatie similara . Faceti voi cum vreti . Nu mai vreau sa ma simt eu intrusa in propria-mi viata si nu ma mai obosesc sa explic  nimic, pentru ca oricum nici macar nu incercati sa ma intelegeti.                                                                                                                               Dintr-un anumit punct de vedere m-am maturizat.O simt . Ma respect suficient de mult (cred) astfel incat sa nu mai insist cu nimic atunci cand vad ca nu are rost , sau cel putin atunci cand mi se cere mai mult decat pot oferi…sau cand , pur si simplu e nevoie sa plec . O sa ma ridic si o sa inchid usa dupa mine…si in plus, o sa invat sa nu ma mai intorc din drum . Citez :”Daca ea poate, eu de ce nu as putea ? “…si acum rectific “Daca el poate , eu de ce nu as putea ?” ..Si asta e valabil pentru toti …

 

Astazi vreau sa raman singurica…doar cu portia dubla de cafea si eventual …cu cateva grile la economie , dupa care intentionez sa fac ordine in ganduri.O sa alung sentimentele straine si starile de confuzie pentru ca nu am nevoie de ele acum.

Desi-s inca in liceu , mi-e dor de anii astia de scoala….Damn ! Si dorul asta…..il ssimmmt cum rasuna in mine…Nu pot reda bucati din suflet pe care mi-e atat de greu sa le transpun in fraze…Uneori cuvintele sunt de prisos …

 

Incep sa ma interiorizez desi simt intruna nevoia sa ma descarc…

kind of lethargy….

Aproape fara sa vreau, ma ridic si simt cum amorteala ma inteapa in intreg trupul ...

Ma simt inutila pana in maduva oaselor…N-am control asupra mea.De asta mi-am dat seama o data in plus, aseara. Ma lovesti prin orice vorba spusa ,,,iar  incapacitatea  asta de a ma controla n-am mai simtit-o de mult .

Incepe sa fie din ce in ce mai greu pentru mine… Pe tine daca te doare , ai voie sa te superi, ai voie sa ripostezi  …pe mine daca ma deranjeaza ceva…si-ti zic ce anume…tu reactionezi scurt…iti schimbi iar vocea…. si-mi zici ca nu te poti schimba…ca si cum ti-as fi cerut eu asta….Ca sa eviti anumite lucruri nu e neaparata nevoie sa te schimbi…dar tu nu intelegi asta. Tu ai voie sa zici ce vrei…sa-mi scrii n mesaje in care “justifici” cum si de ce anume ar trebui sa ne indepartam, ca mai apoi sa-mi zici ca nu poti sa ma lasi … oricat ai incerca…Cum treci tu de la o opinie la alta…!!! Te-am intrebat daca asta e tot ce vrei…raspunsul tau pozitiv ar fi contat mult si te-as fi lasat fara ezitare, indiferent de durerea pe care mi-as(ai)  fi provocat-o .. dar imi tot repeti ca nu vrrrei…dar ca trebuie .Si daca niciunul din noi nu vrea asta atunci de unde vine “trebuie” ala ????!!!! ,Daca ti-am raspuns la mesaj si nu m-am adresat asa cum o faceam de obicei…cu “iubithu….”…imi zici ca sunt rece….si bineinteles ca te superi… Mai intreaba’te odata si incearca macar sa-ti raspunzi sincer….care din noi e deja inghetat ?! … Acum ma gandesc cum ar fi fost daca te-as fi lasat in seara aia asa cum mi-ai cerut “cu gandurile tale  pt ca nimeni nu ma intelege si tu mi-ai demonstrat acum “….cum ar fi fost ? Dar eu nuuuu….eu treebuie sa ma complic…sa te sun …sa-ti dau zeci de explicatii pt ca tu nu stii cat de tare urasc sa fiu inteleasa gresit…

Observ pe zi ce trece mai mult ca lucrurile astea ma dor doar pe mine….pentru ca daaa….tu esti baiat . si baietii nu plang, nu se consuma , nu le pasa…Esti pe punctul  de a-mi demonstra ca nimeni nu merita nimic ….Nu as fi vrut sa faci si tu parte din sirul celor care au facut’o deja…dar , mai nou, treci cu brio testele legate de nepasare. Te las sa faci cum crezi tu ca e mai bine …O sa incerc sa ma desprind de sperantele pe care mi le-ai tesut cu atata usurinta cu toate ca ma doare tare.. Si e o durere pe care o simt  peste tot in mine …ma doare tare si ma jur ca nu stiu ce … Sunt bolnava…Dar tu nu receptionezi nici macar cea mai mica parte din ceea ce incerc sa-ti transmit eu… Ti se pare simplu sa vorbesti asa, nu ?! Iti jur ca  sunt momente in care cred ca nu esti tu persoana care mi-a furat sufletzelul… Zilele astea o sa rezolv sistemul …iar tu va trebuie sa iei o decizie inainte sa o fac eu …

 Toate lucrurile bune se termina la un moment dat …Nu stiu in ce masura as mai putea spune ca ai fost ceva bun pentru mine . M-ai facut sa devin mai rea si mai pornita impotriva tuturor…Daca altii au , eu de ce nu merit ? …..Cat ma doarrre !!! Damn !!!!! Nu mai intreb ce am facut sa merit asta….dar totusi???? ( De ce eu ??!!! De ce acum ?????????!!!

 >>>Toti imi zic sa fiu fericita pentru ca merit tot ce e mai bun…si totusi nimeni nu-mi ofera ceea ce zic ei…..k merit……Sunt satula de vorbe….<<<<Super 19….De ce trebuia sa fie asa ? ….

 Poate asa a fost sa fie…. si gata…m-am resemnat…. ((((((((((((((((((((((((((9Stii, cateodata simt nevoia sa dau vina pe tine pentru tot ceea ce  mi se intampla, dar de fapt….nu e vina ta. Tu esti ,practic…vinovatul fara vina…si incep sa te blamez pe tine doar pentru ca mi-e frica de responsabilitati, de lipsa de timp, de greutati…

sick …

Ma transform incet in genul de persoana care nu am vrut sa fiu niciodata….devin fiinta aia care nu mai crede in nimeni si in nimic , care da curs unor discutii taioase dar care spera din tot sufletul sa auda contrariul ….care crede ca s-au adunat prea multe dar care simte un gol imens inlauntrul ei , persoana aia pe care o  doare tare ceva dar care nu stie exact ce…..

Devin omul ala prea putin capabil sa inteleaga ca in viata sunt lucruri frumoase care il asteapta daca stie sa lupte pentru ele….ma transform in fiinta posesiva si geloasa , care il acuza pe actualul de ceea ce a facut fostul …..care se indoieste de fiecare vorba ascultata , care se ataseaza usor , dar care se desprinde greu…. 

Nu-mi e bine..mai nou…sunt fata aia careia ii sare tandara din orice….care se indoieste tare de vorbele iubitului care incearca din rasputeri sa o convinga ca se inseala …sunt cea care il tachineaza 50 de minute la telefon explicand din suflet ca nu e suparata si ca nu are nimic…pentru ca mai apoi sa accepte sa spuna ca nu-i e bine …

 

Alex vrea sa ne vedem… am refuzat finut….spunandu-i ca nu ma simt capabila sa insel o persoana la care simt ca tin pe zi ce trece mai mult….Raspuns ?! “bine draga am inteles..”sau ceva de genu’…asta-i tot o urma de rautate din partea mea …dar am simtit atat de mult nevoia sa o zic asa….pentru el … !!!!

damn !

Mi-e frig fara sa fie  frig ….si in plus…ma omoara asteptarea desi nu mai e mult de asteptat … si incep sa numar iar. Simplu…constat ca mai sunt in jur de  3 luni iar eu clarrrr nu sunt pregatita…de fapt , pentru ce sunt pregatita eu ?! …

Senzatia asta de neliniste se reflecta tare in schimbarile mele bruste de temperament :rad->plang->devin absenta …ma enervez rapid si trec la fapte fara sa-mi pese de eventualele consecinte. Cedez din prima… nu conteaza ca’s fleacuri … pentru mine toate capata proportii uriase doar pentru ca , am cazut si eu odata prada unor minciuni tesute cu grija ….si asta nu o sa se mai repete.

Pana unde ma pot intinde sa nu deranjez ?… Incep sa ma tem de mine si de cei din jurul meu. Mi-am imprimat bine in cap niste idei fixiste ..Nu imi place cand oamenii mint..si teama asta de a nu fi mintita s-a transformat incet intr-o fobie . Certurile  marunte scot la iveala tot raul din mine.Nu mi-e greu intorc spatele si sa plec in momentul in care cineva incepe sa se certe si sa ridice tonul la mine.Dar ma seaca la maxim toate chestiile care se deruleaza in jurul meu.

 

 

 

Am racit …asta ma face sa fiu mai suparata …Nu am din mine ce alege..

Sinucidere blanda… :(

Ma doare tare cand vad cata nedreptate bantuie in jurul meu … Dar nu ma mai simt capabila sa ripostez in niciun fel… Am incercat sa inchid ochii si sa trec iar cu vederea … Sa discut despre nedreptate ?! Despre dor ?! Mi-e imposibil…Pe de o parte , tacerile astea imi tradeaza nesiguranta …De fapt …asta e noul meu mod de a riposta. Nu mai vreau sa raspund provocarilor jignitoare …clarr !!! Da da,,,,stiu ca eu sunt fata rea pe care nu o doare si careia nu-i pasa de nimic …Stiti macar ce m-a secat ?!  Daca pana acum vorbele alea de incurajare (care s-au lasat asteptate si care ….pana la urma N-AU venit )m-ar fi putut incalzi…de acum nu mai am nevoie de ele….  .

Mi-am propus sa tin aproape acele persoanele care conteaza pentru mine. 2-3 si mai nou ,cea de-a patra de care sper din tot sufletelul ca  nu o sa-mi bat joc . Atata tot.. ……… <<<<<<<>>>><><<

In rest nimic …acelasi praff ..,,,Sinucidere blanda… Ma simt atat de incapabila… Nu putine sunt clipele alea cand imi vine sa las totul balta si ce-o fi o fi ………