~Ani de liceu…~

Stiu ca blogul este locul in care am invatat sa-mi plang durerea in randuri ..Inconstienta de scurgerea rapida a timpului si contrariata de micile noastre controverse,(asa cum imi place mie sa le numesc)…am renuntat la posturi pentru o vreme…Si parca totusi ceva ma determina sa postez..cu lacrimi printre randuri..:(:(((.

Nu stiu daca e bine sa spun ca ma incearca regretele ca nu m-am apropiat suficient de mult de fostii mei colegi din liceu..sau…ca m-am atasat indeajuns de tare astfel incat sa-mi fie atat de greu sa ma gandesc ca “party_ul ” de ieri…avea sa reprezinte ultima seara pentru noi…pentru noi ,ca “12A”…Pentru mine sfarsiturile dor…atat de tare ma dor incat nici macar nu reusesc sa-mi stapanesc plansul asta idiot…si nici nu stiu daca plang pentru ei sau pentru noi sau pur si simplu pentru mine , pentru ca probabil am pierdut cei mai frumosi ani din viata mea…Si toate regretele mele …sunt inutile la momentul de fata…iar etapele prin care am trecut in anii astia de scoala si toate lacrimile pe care le-am strans m-au facut sa par puternica …si cu toate astea sa cad la orice adiere …Dar au trecut toate …si anii de liceu…si “balul de absolvire”…iar bacul si admiterea ma gasesc intr-o pasa proasta si intr-o criza fenomenala de nervi…

Oboseala si stresul isi fac simtita prezenta …nu am apucat sa dorm decat maxim 3 ore in noaptea precedenta si acum…ma resimt….

Under pressure ….. :(

Au fost zile in care discutiile pe care le purtam cu ceilalti ,ma ajutau sa trec peste clipele alea in care simteam ca imi fuge pamantul de sub picioare.Vedeam la ei situatii in care m-am aflat si eu odata….si incercand sa-i fac pe ei sa inteleaga ca trebuie sa treaca peste ,sa lupte ,sa ierte…reuseam sa ma conving pe mine ca sunt singura care trebuie sa invete sa faca o ierarhie cu lucrurile importante pentru mine .Dar eu stiu ca nebunia mea consta in faptul ca nu ma pot desprinde,  si  zac in mine clipe de ratacire in care nici eu nu ma inteleg , nici eu nu stiu ce vreau , momente de resemnare in care imi vine sa las totul balta si ce-o fi o fi…Si nu stiu ce tot am acum…de fapt stiu ce am …whateva…trece …. Am parte de  fluctuatii de la plus la minus , trec brusc de la stari de incredere deplina in mine si in fortele mele , la stari de depresie totala..Wtf ?!

In ceea ce-l priveste pe el ,il iubesc mai mult decat orice….dar nu o sa incep sa vorbesc despre asta acum,iar ce s-a intamplat si cum au evoluat lucrurile in tot intervalul in care nu am mai postat ,o sa pastrez deocamdata pentru mine si atat.Ma rezum doar la a spune ca suntem bine…mai bine ca niciodata…:):)….

Si vine o vreme cand trebuie sa invat sa lupt pentru mine.  Evident ca unii nu vor rata ocazia sa puna presiune asupra mea si sa sublinieze apasat rezultatul meu final.Din ceea ce am trait personal ,  stiu ca singuratatea este decat o alta forma de a iubi…azi am preferat sa raman inconjurata  de lucrurile astea marunte care au reusit sa-mi ocupe toata ziua…Somn de voie….nothing else..