A invata sa traiesti intr-un alt mediu nu inseamna a-ti face placere sa faci parte din el.
Mi-am neglijat blogul si asta ma face sa fiu suparata pe mine… Perioada pe care am petrecut-o aici , departe de micul meu oras , m-a facut sa inteleg ca lucrurile nu stau nici pe jumatate asa cum credeam eu ca vor fi . Ok…mi-am facut cunostinte noi dar…am ramas profund dezamagita de faptul ca nimic nu este ceea ce pare a fi si de felul in care oamenii actioneaza numai in asa fel incat sa-si cladeasca propriul bine fara sa conteze nimic altceva.
Au fost momente in care am “cazut”…dar m-am ridicat apoi, urmand clipe in care am simtit atat de tare nevoia sa am langa mine pe cineva care sa ma asculte si care sa-mi spuna ca, intr-un final totul o sa fie bine,dar..m-am motivat singura.S-a intamplat si sa nu ma pot imparti in mod egal intre doua evenimente importante pentru mine si asta m-a durut enorm…dar gandul meu hoinar s-a oprit la acei 19 ani pe care i-a implinit si ea acum….ai mei ma lasa in urma..si parca i-as mai vrea o data……desi am pornit cu stangul , desi am calcat de multe ori gresit …ramane cea mai faina varsta…in care am invatat sa ma ridic singura , in care am reusit sa ma maturizez ceva mai mult,in care m-am “realizat”, in care am invatat ca lucrurile mici aduc satisfactii mari si ca de fapt …ele sunt cele care fac diferenta , lucrurile care conteaza de fapt..”Totul ii vine la timp celui ce stie sa astepte…!!! La multi ani !
Nici persoanei pe care atat de tare o iubesc nu ii pot fi alaturi de ziua de nastere dar sper ca macar weekendul sa i-l pot oferi in intregime…. pentru ca este omul care m-a invatat sa privesc altfel lucrurile si pentru ca merita orice sacrificiu din partea mea …pentru tot ce este el…pentru tot ce a facut pentru mine…
In alta ordine de idei timpul nu prea tine cu mine pentru ca distanta si noile sarcini m-au facut sa aloc mai putin timp persoanelor dragi sufletului meu dar asta nu inseamna ca le iubesc mai putin si nici ca le-am uitat sau ca am lasat in urma tot ce ne-a legat odata ….
Lasand la o parte problemele cotidiene….un suflet se zbate in mine si plange…Cineva ma respinge fara nicio remuscare si atat de tare doare nepasarea !!!…nu stiu in ce masura am gresit si nu stiu ce ar fi trebuit sa fac sa fie altfel dar ma resemnez cu vesnicul “n-a fost sa fie ” si raman cu sentimentul ca prea putine lucruri ma “cheama acasa”…. dar dintre acelea faci parte si tu si e de ajuns sa simt ca ma iubesti si voi ajunge acolo de cate ori voi avea ocazia si te voi pastra in suflet pe unde ma vor purta pasii….
nyymm
