Resemnare ..

Daca in ultimul post scriam ca urma sa plec in nu stiu ce loc(de fapt stiu dar nu vreau sa-l mentionez deocamdata)…ei bine, de duminica nu mai vreau sa mai am proasta inspiratie de a mai petrece acolo nici macar o clipa. M-am saturat de crizele existentiale ale lu’ “buni”…Am sarit iar …pur si simplu ma irita comentariile ei tampite.Evident ca acum tuna si fulgera si da pe din afara tot felul de tampenii,ca deh…asa e ea ,dar asta e partea a2a.

Sambata mi-am data seama ca (desi ciudat)…am trecut cu brio anumite faze care ar fi avut rolul de a ma “lovi” . In fine, am fost si revoltata ca asa-s unii oamenii nesimtiti si cu tupeu…si in final am ajuns sa ma resemnez. Nu mai incerc nimic si nu mai lupt pentru ca nu are rost . Pun armele jos … observ ca am inceput sa ma obisnuiesc cu anumite idei si cu anumite situatii, si nu mai vreau sa ma mai cert cu nimeni pentru nimic. Nu mai vreau sa aplec urechea in stanga si-n dreapta , nu mai vreau si nici nu mai am puterea sa ma mai contrariez nici cu “madame”,nici cu “buni”…si nici cu nimeni altcineva. Las asa cum a cazut …

Cateodata ma mir si eu ce senzatii tampite ma incearca , ce crize de gelozie … !!! Ce as fi vrut ?! Sa ma astepte ?! Pe mine ??? Nici nu ar fi avut de ce …. Gata !!! Nu imi mai pun intrebari de genu ‘ “de ce? ” “cum a/am putut ?” si tot asa … trebuie sa inteleg ca asa cum pot eu sa trec (prea usor cateodata) peste anumite chestii , ei bine, asa poate si el . Ce sa creada si de ce sa ma inteleaga ? Ca dupa ce plang aiurea (Se presupune ca din cauza lui ) , ies cu un altul ? ) … asa-s si ei . Tin si le pasa de tine pana apare alta .

Ce tampita sunt … !! Trebuie sa fiu eu cea care are intotdeauna pretentii , cea care are nevoie de certitudini …cand eu , chiar eu las loc numai pentru incertitudini … si niciodata nu a fost altfel. Iar atunci cand zic ca as fi fost capabila de orice pt nush cine, ma mint singura !!!

Si cand zic ca regret , ce regret ? Regret ca simt ca inca simt , dar ca de fapt nu mai simt ? Ar intelege cineva ceva din ultima fraza ? ? Regret starea de absenta ? Regret nepasarea mea sau a lor ? Superficialitatea ? Regret ca de multe ori m-am incapatanat sa fac ca mine desi stiam ca e complicat ? Ar trebui sa regret momentele alea cand nu am stiut sa ma comport . Dar pe mine ma chinuie alte intrebari banale . Ar trebui sa incep sa invat ca atunci cand vreau cu adevarat ceva , trebuie sa lupt si la las CERTITUDINI daca vreau sa iasa ceva .NU sa joc pe mai multe fronturi si sa astept minuni nu stiu de unde .

Ma supar pe el ca isi vede de viata lui ? De ce ma supar ? ! Nu am fost niciodata genul de persoana care sa renunte la tot “doar” pentru ca ceva nu a fost sa fie . Ba din contra, oserv ca mi-e frica sa-mi iau o pauza… si ca poate uneori nu trecea o saptamana si ma “implicam ” in altceva…si tot asa… imi era teama sa stau singura? Imi era teama sa meditez aiurea ? Imi era mai usor sa ma vad cu un altul ? …

Ma resemnez . Inca nu am renuntat la “jocurile” mele copilaresti …

Flying off … !!!