Mi se intampla sa cred ca am mai trecut prin unele lucruri care se deruleaza in prezent, doar pentru ca am sentimentul ca stiu ce urmeaza. Mi-e exact ca si cum as gasi familiara expresia pe care o zaresc intamplator pe strada, desi n-am mai vazut’o niciodata. Si de asta ma tot lovesc in ultimul timp. Mi se atinteste privirea fix asupra cuiva si am impresia ca odata m-am lovit de existenta ei/lui desi n-am avut nicio treaba cu respectiv(a)ul . Cineva ma intreba :”E totul ok ? ” Iar eu zambeam rusinata: “ priveam in gol…atata tot”…nimic mai fals… Ce or gandi bietii oameni ?… Pe de alta parte ma simt tot ma straina celor cu care stiu ca am avut de-a face.De ce asa ?
Ma deruteaza cei care imi judeca faptele doar pentru ca, actualmente nu se regasesc intr-o situatie similara . Faceti voi cum vreti . Nu mai vreau sa ma simt eu intrusa in propria-mi viata si nu ma mai obosesc sa explic nimic, pentru ca oricum nici macar nu incercati sa ma intelegeti. Dintr-un anumit punct de vedere m-am maturizat.O simt . Ma respect suficient de mult (cred) astfel incat sa nu mai insist cu nimic atunci cand vad ca nu are rost , sau cel putin atunci cand mi se cere mai mult decat pot oferi…sau cand , pur si simplu e nevoie sa plec . O sa ma ridic si o sa inchid usa dupa mine…si in plus, o sa invat sa nu ma mai intorc din drum . Citez :”Daca ea poate, eu de ce nu as putea ? “…si acum rectific “Daca el poate , eu de ce nu as putea ?” ..Si asta e valabil pentru toti …
Astazi vreau sa raman singurica…doar cu portia dubla de cafea si eventual …cu cateva grile la economie , dupa care intentionez sa fac ordine in ganduri.O sa alung sentimentele straine si starile de confuzie pentru ca nu am nevoie de ele acum.
Desi-s inca in liceu , mi-e dor de anii astia de scoala….Damn ! Si dorul asta…..il ssimmmt cum rasuna in mine…Nu pot reda bucati din suflet pe care mi-e atat de greu sa le transpun in fraze…Uneori cuvintele sunt de prisos … 
Incep sa ma interiorizez desi simt intruna nevoia sa ma descarc…
nyymm
